Dintre toate evenimentele vieții, cel mai dureros și mai greu de suportat este, desigur, decesul. Mai mult decât în celelalte ocazii ale vieții trebuie să uităm de vechile certuri și să ne apropiem de cei familia decedatului și de cei care suferă. Însoțite întotdeauna de un anumit ceremonial, funerariile se supun unui protocol care nu s-a schimbat prea mult în decursul anilor.

CERTIFICATUL DE DECES

În cazul în care persoana a decedat la domiciliul său, medicul care constată decesul trebuie să redacteze un certificat care, împreună cu alte acte necesare, un apropiat al familiei declară decesul și la primăria în perimetrul căreia se află domiciliul decedatului.

În cazul în care decesul s-a produs la spital, declarația este făcută direct de spital. Astăzi, aceste formalități intră în atribuțiile pompelor funebre.

Declarația de deces se face verbal în termen de trei zile de la data încetării din viață a persoanei respective.

VIZITA DE CONDOLEANȚE

La spital, trupul neînsuflețit este depus la morgă. De aici, membrii familiei vor transfera corpul la capelă sau la domiciliu, după preferință. Defunctul este depus în sicriu, spălat, îmbrăcat și fără bijuterii (este admisă doar verigheta). La catolici se adaugă un șirag de mătănii în mâinile împreunate.

Familia, apropiații și vecinii vor veni să-și prezinte condoleanțele la domiciliul defunctului. Obiceiul spune că ușa de la intrare trebuie să rămână deschisă, iar vizitatorii vor intra fără să sune. Vizita trebuie să fie scurtă și se va vorbi doar în șoaptă. 

FERPARUL

Anunțarea decesului precum și a zilei în care au loc funerariile se face în general prin telefon. I se adaugă un anunț în presă sau un ferpar. În acest caz, persoanele vor anunța decesul în următoarea ordine: soțul/soția, copiii (și soții lor), nepoții (și soții lor), strănepoții, părinții și socrii, bunicii, frații și surorile (și soții lor), nepoții și nepoatele, unchii și mătușile.

Se recomandă să se menționeze după nume și prenume, gradul de rudenie.

CONDOLEANȚELE

Spre deosebire de ferpare, condoleanțele nu se adresează niciodată prin telefon, ci în scris (telegramă/carte poștală/scrisoare) și cât mai repede posibil. Nu se trimite SMS sau e-mail.

Nu există formulă de condoleanțe mai potrivită decât alta. Mesajul trebuie să exprime suportul pentru familie în acele momente dureroase și regretul pentru neplăcutul eveniment. Nu copiați modele de mesaje; fiți spontan iar cuvintele vor veni de la sine. Un mesaj din inimă va impresiona mai mult pe cel căruia îi sunt adresate. Spre exemplu, puteți spune Ne gândim la dumneavoastră și vă asigurăm de suportul nostru în acest moment dureros.

Dacă nu puteți participa la funeralii, puteți trimite o scrisoare de condoleanțe. Imediat dați și un scurt telefon pentru a transmite mai multă emoție și căldură.

FLORILE ȘI COROANELE

La o înmormântare se vor aduce doar flori într-un numar par (2, 4, 6 etc). De obicei la înmormântări se duc flori precum garoafe sau cale.

Florile se trimit cu o carte de vizită la biserică sau la domiciliul defunctului. Nu se oferă flori la funeraliile mozaice.

Dacă familia persoanei decedate nu dorește o ceremonie cu flori și coroane acest lucru trebuie specificat în momentul invitației sau în anunțul din presă.

ÎNMORMÂNTAREA

Nu există un dress code pentru a asista la o înmormântare, dar există câteva sfaturi legate de înfățișare. Vestimentația poate fi una de zi însă în culori sobre.

Doamnele pot purat o rochie de culoare închisă. Eleganța simplă este întotdeauna o bună alegere. Pălăriile se pot purta la ceremonii mari sau la cele formale. Tocurile nu trebuie să fie înalte pentru că vă va fi dificil să mergeți prin iarba de la cimitir.

Bărbații pot purta un costum negru cu o cămașă simplă. Nu este recomandată cravata în culori țipătoare, mai degrabă alegeți una neagră sau de culoare închisă. Evitați vestimentația sport.

Dacă defunctul făcea parte dintr-un cadru militar atunci veți primi alături de invitație și regulile pe care trebuie să le respectați la înmormântare.

Nu purtați culori vii sau țipătoare atunci când asistați la o înmormântare!

La ortodocși, coșciugul este dus în biserică descoperit. Preotul oficiază slujba de înmormântare, apoi trupul neînsuflețit este dus la cimitir unde se îngroapă cu fața spre răsărit. Spre pomenire se împart colivă, pâine și vin. Coliva simbolizează credința în înviere și nemurire. Apoi familia și apropiații participă la un praznic de pomenire.

La catolici, funerariile constau într-o slujbă și o binecuvântare. În biserică, familia ocupă primul rând, iar sicriul este așezat în fața altarului. După slujbă, cei prezenți trec prin fața catafalcului pentru reculegere, iar la ieșirea din biserică, familia (persoana cea mai apropiată defunctului este prima) primește condoleanțele celor prezenți, care se perindă prin fața ei. Această etapă grea poate fi evitată grație unei cărți de condoleanțe, depusă la intrarea în biserică, în care scrii câteva cuvinte și semnezi. Nu se semnează în această carte numele prietenilor care nu au putut fi prezenți.

După ceremonia religioasă, familia și apropiații însoțesc defunctul la cimitir pentru înhumare. Ceilalți așteaptă plecarea sicriului pentru a putea la rândul lor să părăsească biserica. La întoarcerea de la cimitir, familia și prietenii apropiați iau parte la o masă simplă.

DOLIUL

Tradiția spune că femeile țineau doliu optsprezece luni iar bărbații un an. Culorile permise în timpul doliului erau doar negru și alb. La finalul acestui termen, doliul se transforma în semidoliu și puteau fi purtate griul și movul. Se mai purta o banderolă de crep negru sau se prindea o panglică neagră la reverul hainei.

Astăzi o parte din tradiții au mai dispărut însă eticheta spune că trebuie evitate culorile vii timp de câteva săptămâni.

MULȚUMIRILE

Persoanelor prezente la funeralii li se trimite o scrisoare foarte simplă de mulțumire în semn de respect pentru timpul acordat și pentru ajutorul acordat. Se trimit tuturor persoanelor care au trimis flori și coroane câteva cuvinte precum: Vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră sau Vă mulțumesc pentru ajutorul dumneavoastră. De obicei, textul este deja imprimat dar, întotdeauna cuvintele de mână sunt de mai mare efect.

RECOMANDĂRI

În următoarele șase luni după decesul unui apropiat se evită marile recepții sau petrecerile de amploare. Se anulează sau se amână sărbătorile programate în această perioadă de doliu. Pe de altă parte nu este recomandată izolarea, ba din contră, socializarea și căutarea prietenilor este extrem de benefică pentru a putea face față mai ușor pierderii unei persoane apropiate.

Bunele maniere impun să se arate respect față de defunct și față de apropiații acestuia astfel că vor arăta maximă înțelegere dacă nu se dorește participarea la petreceri.

ATENȚIE!

Incinerarea este admisă la catolici și la protestanți însă este interzisă la ortodocși, la evrei și la musulmani.