Eticheta și manierele sunt strâns legate între ele, dar nu reprezintă același lucru. Aș putea spune că sunt complementare.
Dacă vom consulta dicționarul vom observa că termenul maniere provine din limba franceză de la manière și înseamnă mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută conform DEX, Ediția 2009.
Manierele vin mai mult din inimă, pentru că se referă la amabilitate și bună-cuviință, nu la un anumit set de reguli. Respectul, bunătatea și considerația față de sentimentele celuilalt reprezintă baza bunelor maniere. Astfel, devii un cetățean potrivit al societății, te vei potrivi precum o piesă într-un puzzle.
Manierele sunt conștiința sensibilă a sentimentelor altora. Dacă ai această conștiință, ai maniere bune indiferent care furculiță o folosești.
Bunele maniere reprezintă ceva din interior – un simț înnăscut al considerației pentru ceilalți și respect față de sine.
Manierele sunt făcute din trivialități ale conduitei care pot fi ușor de învățat dacă se întâmplă cuiva să nu le știe; maniera este personalitate – reprezintă manifestarea exterioară a caracterului înnăscut al cuiva și al atitudinii în viață….Eticheta trebuie, dacă ne referim la ceva mai mult decât utilizarea neînsemnată, să includă etica cât și manierele. Cu siguranță că ceea ce este o persoană, este mai important decât ceea ce pare că este. – Emily Post
Cuvântul etichetă provine etimologic din limba franceză de la étiquette, semnificând reguli convenționale de comportare (politicoasă), întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase, ai unei societăți etc. conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române.
Iată o serie de citate care explică mai pe larg eticheta:
Bunele Maniere 