Etica în afaceri

Etica în afaceri reprezintă o noțiune apărută în secolul XX, în America, ca urmare a extinderii aplicabilității teoriilor etice dincolo de spațiul general al „acțiunii umane”. Etica în afaceri sau etica afacerilor reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici (firmele, acționarii, angajații, cumpărătorii etc.) acționează.¹

etica în afaceri

Care sunt cele mai frecvente probleme de etică în mediul de afaceri?

Comportamentul etic variază de la o cultură la alta – ceea ce este considerat etic într-o parte a lumii este considerat nepoliticos în alta. Astăzi, nevoia de a dezvolta și a menține relații potrivite în mediul de afaceri, reprezintă un aspect extrem de important, indiferent de poziția pe care o ocupăm în mediul de lucru.

Continuă să citești Etica în afaceri

Reclame

Ce se înțelege prin bune maniere?

Etimologic vorbind, cuvântul „manieră” (sg.), „maniere” (pl.) provine din limba franceză de la manière însemnând mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută, politețe, amabilitate; bună-cuviință conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, ediția 1998.

De aici a apărut și Codul manierelor elegante care reprezintă un ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate conform aceleiași surse.  Și cum limba franceză se trage din limba latină, o cercetare mai adâncă ne arată faptul că termenul provine din latinescul manuarius care făcea referire la de mână, în mână, manual, mod particular de a lucra, de a te purta, purtare (cuviincioasă): acest tînăr are o frumoasă manieră de a vorbi cu ceĭ bătrînĭ, el n´are nicĭ o manieră (e mojic) conform Dicționarul limbii românești, 1939.

Mergând și mai departe până în Grecia antică, termenul ethikos era folosit de către marii filozofi cu sensul de a sugera ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți conform Marele dicționar de neologisme, anul 2000.

Aristotel

Observăm faptul că ideea de a avea un ansamblu de norme de conduită morală a apărut cu mii de ani în urmă. Se crede că prima carte de bune maniere a fost scrisă în preajma anului 2.400 i.Hr. de catre edilul Egiptului Ptah-Hotep – primul ministru din perioada de domnie a lui Djedkare Isesi în cea de-a Cincea Dinastie. Baza codului bunelor maniere, așa cum îl cunoaștem astăzi, se întrevede în antichitate din momentul în care grecii inventau spațiul civic al gestului prin agora, teatru sau forum și arta oratoriei.

În perioada clasică a filosofiei grecești, ceea ce îi interesa pe gânditori, nu era doar problema teoretică a explicării existenței cât, mai ales, problema practică a explicării scopului comportamentului. Socrate deturnează filosofia spre problematica umanului, iar Platon plasează ideea binelui în centrul filosofiei sale. Morala era singura disciplină care merita a fi studiată, dialectica și fizica fiind doar instrumente subordonate eticii, ele neputând contribui la a face o viață fericită – aspirația fiecăruia dintre noi.

Aproximativ în aceeași perioadă,

Continuă să citești Ce se înțelege prin bune maniere?