Principiile etichetei

Publicat de de Mihaela Dumitrache

E T I C H E T A  – o noțiune de proveniență franceză (étiquette), ea sugerează totalitatea normelor de conduită în societate. ( NODEX, 2002). O altă definiție, conform DEX, 2009, eticheta reprezintă norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor, în relațiile diplomatice; p. ext. reguli convenționale de comportare (politicoasă), folosite în viața de toate zilele.

eticheta

Eticheta ne prezintă un set de reguli după care ne ghidăm pentru a interacționa cu ceilalți astfel încât să putem dezvolta relații armonioase, constructive, bazate pe considerație și respect. Dar pentru ca aceste norme și modelul de comportament ce derivă din ele să fie autentice, ele trebuie făcute din inimă, adică să existe la bază sinceritatea. Altfel, orice am face și oricât ne-am strădui să nu uităm toate acele legi ale codului bunelor maniere, se va resimți mereu de către ceilalți, o anumită forțare și o rigiditate în gesturile noastre.

Acestea sunt principiile după care ne ghidăm atunci când adoptăm în viața noastră zilnică regulile bunelor maniere care, pot să difere de la un continent la altul, de la o societate la alta, însă principiile etichetei nu pot fi schimbate sau adaptate în funcție de cultură. Ele sunt peste tot aceleași și reprezintă baza de la care au pornit întregul set de reguli și norme de protocol la nivel mondial.

Sinceritatea este baza, este fundamentul pe care clădim un caracter politicos. Bunele maniere ne pot sfătui să spunem te rog și mulțumesc însă, fără a le rosti din suflet, vom transmite în jurul nostru rigiditatea și chiar falsitatea. Căldura sufletului se reflectă în voce și se transmite prin contactul ochilor cu cealaltă persoană. Energia pozitivă și adevărata natură a sentimentelor noastre vor face ca persoana cu care interacționăm să resimtă bucuria din sufletul nostru atunci când îi transmitem recunoștința noastră. Seninătatea sufletului se regăsește în ochi și va face ca interlocutorul nostru să vibreze odată ce ochii se vor întrepătrunde fie și pentru un simplu mulțumesc. De asemenea, sinceritatea noastră se va transmite si odată cu strângerea de mână oferită în semn de gratitudine pentru un gest făcut cu bunăvoință.

Considerația este definită ca fiind un sentiment de stimă înaltă față de cineva (DEX online – NODEX, 2002). Spunem des: Să avem considerație față de un anumit lucru sau persoană, însemnând să ținem cont de acea persoană sau acel lucru, să nu acționăm ca și cum doar noi am exista iar… după noi furtuna. Acest cuvând ne sugerează lupta pe care trebuie să o purtăm cu ego-ul nostru, care ne îndeamnă să ne punem pe noi mereu pe primul plan, fără a ține cont de felul în care se simte celălalt. Binele și răul sunt în noi dar, depinde de voința și stăruința noastră pe cine lăsăm să câștige.

Respectul este definit de DEX ’09 ca fiind o atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.

Respectul reiese din vorbele sau faptele noastre, dar își are originea în gândurile noastre. Începe cu respectul pentru sine, ne prețuim ca persoană indiferent de felul în care arătăm sau talentele pe care le posedăm, iar acest lucru transmite o anumită doză de încredere și statornicie celor din jur. Apoi vine și respectul față de ceilalți prin recunoașterea lor ca ființe umane și respectul ce li se cuvine indiferent de rasă, naționalitate sau mediul din care provine. O persoană care respectă pe cel bogat dar se comportă urât cu cel inferior social lui nu este o persoană politicoasă. Adevăratul caracter reiese prin felul în care te comporți față de cei care nu pot face nimic pentru tine.

Îți poți da seama cu ușurință de caracterul cuiva prin felul în care îi tratează pe cei care nu pot face nimic pentru el. — Malcolm S. Forbes

Dăm dovadă de respect și atunci când suntem punctuali, prin felul în care ne îmbrăcăm sau atunci când oferim toată atenția noastră interlocutorului nostru. Caracterul nostru integru și demnitatea rămân singurele care contează în aceste situații.

Institutul Emily Post ne sfătuiește să ținem cont de toate aceste trei principii pentru a putea dezvolta relații frumoase cu cei din jurul nostru, chiar și cu acele persoane care au păreri diferite de ale noastre sau atunci când ne aflăm în situații stânjenitoare.

Mai multe despre diferența dintre etichetă și bune maniere am vorbit și aici.

 

Bibliografie:

http://emilypost.com/advice/the-principles-of-etiquette/

https://dexonline.ro/definitie/eticheta

https://dexonline.ro/definitie/considerație

https://dexonline.ro/definitie/respect

https://quoteinvestigator.com/2011/10/28/judge-character/

 

Publicitate

Cum răspundem întrebărilor indiscrete?

Publicat de de Mihaela Dumitrache

Tactul este un simț al măsurii care, din păcate, lipsește la mulți. Oamenii se comportă de multe ori fără nici un respect atunci când comunică cu cei din jur. De obicei din răutate, întrebările indiscrete vin să atace o persoană punând-o într-o situație jenantă, de a răspunde cu dificultate unor aspecte mult prea personale. Întrebările incomode despre aspectul exterior, familie, vârstă, religie, venituri, hobby-uri sau costul obiectelor personale iau prin surprindere și pun o persoană în dificultate. În asemenea situații este important să mențineți autocontrolul și să evitați un posibil conflict.

Oferirea unui răspuns tacticos denotă diplomație și educație. Atunci când sunteți atacat cu o întrebare indiscretă încercați să vă păstrați calmul și să vă abțineți de la răspunsuri tăioase. Uneori, un simplu zâmbet și schimbarea subiectului este cel mai potrivit lucru pe care-l puteți face pentru a da de înțeles că s-a depășit limita.

Alteori trebuie să vă concentrați asupra răspunsului. Respirați lent sau schimbați poziția; astfel veți avea timp să găsiți un răspuns potrivit. O persoană indiscretă intenționează în mod conștient sau inconștient să vă victimizeze. Nu vă lăsați intimidat de aceasta. Cu bunăvoință, dar pe un ton mai apăsat, puteți răspunde:

Vai, ce întrebare neașteptată/curioasă!

Astfel veți diminua agresiunea și veți câștiga timp pentru a da un răspuns potrivit.

Un mod de a evita să răspundeți imediat la o întrebare lipsită de discreție este să oferiți un răspuns sub formă de întrebare.

Exemple în acest sens :

                                          De ce mă întrebați asta?,

                                          Demult vă interesează acest lucru?,

                                          Cum ați fi răspuns dvs. la această întrebare?

Un astfel de răspuns va pune în dificultate acea persoană, iar dumneavoastră veți reuși să faceți față cu succes unei posibile confruntări. Ulterior, puteți direcționa discuția spre un alt subiect.

Atunci când nu doriți să răspundeți la vreo întrebare din anumite motive, faceți trimitere în mod politicos la limitările exterioare legate de etică, confidențialitate, o înțelegere cu cineva etc. Această abordare este sigură, deoarece veți da de înțeles că nu veți răspunde și totodată veți rămâne o persoană amabilă și binevoitoare.

O altă modalitate de a scăpa de un răspuns la o întrebare indiscretă este simțul umorului.

Să faceți o glumă este cel mai potrivit mod de a răspunde. Desigur, nu toți suntem experți în arta umorului, însă uneori, cu un strop de spontaneitate sau învățând de la alții cum ar răspunde cu umor unor întrebări jenante, ne-ar putea ajuta să depășim aceste momente nedorite. Cu ajutorul umorului se estompează scopul negativ și respingeți subtil un atac străin, păstrând o față binevoitoare.

De exemplu, răspunsul la întrebarea De ce v-ați îngrășat după concediu? ar putea fi Am mers puțin pe jos, soțul m-a dus în brațe.

Alte exemple: Cât câștigi?  – Jumătate din cât merit.

                          Cât ai dat pe geantă/pantofi, etc.  – Le-am primit cadou.

                          Câți ani ai? – Mă simt de 20!

Se întâmplă să dăm peste persoane atât de nesimțite încât întrebările lor sunt de o indiscreție de nedescris. În acest caz putem să nu răspundem deloc ,ci să ne scuzăm și să inventăm o urgență: „Mi se arde mâncarea…”. Bunele maniere ne permit să fim și tranșanți: Nu obișnuiesc să vorbesc despre aceasta. 

Scopul dvs. în astfel de situații nu este să convingeți „agresorul” de ceva sau să vă justificați, ci să-l faceți să-i dispară cheful de a mai pune întrebări nepoliticoase.

 

Foto via Pinterest

Autor: Mihaela Dumitrache

Transportul în comun și bunele maniere

Publicat de de Mihaela Dumitrache

Atunci când ne deplasăm cu ajutorul mijloacelor de transport în comun trebuie să avem în vedere că politețea față de persoanele necunoscute și  respectarea unor reguli de bun-simț sunt esențiale pentru ca toată lumea să călătorească agreabil.

tren

De la bun început trebuie menționat că igiena personală este prioritară ținând cont că, sute de oameni intră în contact zilnic, folosindu-se de un spațiu relativ mic și închis, așa cum sunt autobuzele, microbuzele, metrourile, tramvaiele, trenurile sau avioanele. Dacă aveți probleme cu transpirația, pe lângă schimbarea hainelor și dușul zilnic, încercați să găsiți o soluție împreună cu un specialist înainte de a supune călătorii mirosurilor neplăcute.

În stație se așteaptă în liniște, păstrând rândul. O dată sosit în stație un mijloc de transport în comun, nu ne împingem și nu ne călcăm în picioare; de asemenea nu alergăm să-l prindem din urmă, ci vom ține cont de versul melodiei celebrului Sting:

Un domn nu se grăbește niciodată, ci merge.

Acest dicton se aplică și doamnelor. O persoană organizată cu timpul ei știe să-și drămuiască fiecare moment astfel încăt să nu fie mereu în grabă. Traficul poate fi uneori infernal dar asta nu înseamnă că trebuie să reprezinte veșnic o scuză pentru a întârzia.

La urcare se acordă prioritate doamnelor, persoanelor în vârstă, femeilor însărcinate sau cu copii în brațe și infirmilor. Pentru coborâre ne îndreptăm din timp către cea mai apropiată ușă, fără a atinge oamenii din jur sau a ne face loc cu coatele. Dacă este aglomerație spuneți Îmi permiteți? sau Vă rog să-mi dați voie, fără a vă cere scuze dacă nu ați greșit cu nimic.

Dacă toate scaunele sunt ocupate, este politicos să cedăm locul bătrânilor, femeilor însărcinate sau cu copii mici, infirmilor sau bolnavilor, iar acestea vor mulțumi pentru gest.

Considerația pentru cei din jur constă în a nu deranja sub nicio formă, iar dacă din greșeală am făcut-o trebuie să ne cerem scuze. Nu se fixează cu privirea indiferent că ar fi admirativ sau dezaprobator, nu se fac comentarii la adresa străinilor, nu se intervine în discuția celorlalți, nu ne împingem, nu vorbim tare și nu ascultăm muzică decât la căști, asigurându-ne că volumul este rezonabil.

Într-un cuplu, bărbatul este cel care cumpără biletele și-i oferă partenerei locul de la geam sau locul liber, dacă nu mai este un altul și pentru el. În ultimul caz este de bun-simț să rămână în picioare lângă ea fără a părăsi-o ulterior când se ivește un alt loc liber.

Dacă întâlnim o persoană cunoscută nu strigăm pentru a ne face auziți, ci salutăm ușor din cap. Nu se vorbește peste capetele oamenilor, ci așteptăm o altă ocazie în caz că aglomerația nu ne permite să ne apropiem pentru a schimba câteva cuvinte în liniște.

Nu se consumă alimente, deoarece masa se ia întotdeauna în locuri special amenajate pentru aceasta. Mirosurile de mâncare și mizeria care se poate scurge chiar și fără voia noastră nu lasă o bună impresie. În plus luați în considerare și microbii prezenți și posibilitatea de a vă îmbolnăvi. Dacă totuși consumăm apă avem grijă să nu lăsăm sticla pe scaun, ci o vom lua cu noi și o vom arunca la gunoi.

Dacă aveți rău de mașină luați din timp pastile și câteva pungi care să vă salveze în momentele necesare. Trebuie să faceți curățenie în caz că dumneavoastră sau copilul a vomat; nu este datoria șoferului să strângă în urma fiecăruia sau a călătorilor care nu vor avea unde să stea după ce ați plecat.

Ținând cont de aceste reguli de bună purtare în mijloacele de transport în comun veți face călătoria tuturor o plăcere.

Sursă foto

Iată și Eticheta în avion