Reguli de conduită

Felul în care te îmbraci, mergi, stai, felul în care vorbești și te comporți – toate lasă o mare impresie celor din jur. Conduita sau comportamentul nostru este influențat în mare parte de gândurile noastre, de mediul în care ne aflăm, dar și de mediul în care am crescut. Totuși, cred că cea mai mare influență o au gândurile. Ele determină, indiferent de mediul nostru de origine, comportamentul nostru și alegerile noastre de-a lungul vieții.

postura

Termenul de „conduită” provine din limba franceză de la conduite și se referă la felul de a te comporta, conform tuturor dicționarelor. Mai exact, Dicționarul de Neologisme, 1986, definește acest termen ca însemnând comportare, atitudine (în societate, în viață).

În NODEX ( Noul Dicționar al Limbii Române) din 2002 termenul conduită este definit astfel:

mod de a se purta; manieră; comportament; ținută.

Echivalentul în limba engleză al cuvântului conduită este deportment, iar Vocabulary.com ne oferă următoarea definiție:

Ținuta are de a face cu felul în care te comporți și te prezinți. Fiind politicos, bine-îmbrăcat și vorbind blând dai dovadă de un comportament excelent.

Tot în acest sens, aceeași sursă vine cu explicații ulterioare:

Dacă ești politicos, amabil și zâmbești foarte mult, comportamentul tău este prietenos și amabil. Dacă înjuri și strigi în mod constant, comportamentul tău este negativ și ostil.

Cu toate acestea regulile de conduită se referă la un set de „instrucțiuni”, general valabile oriunde în lume și care sunt recunoscute/acceptate și fără a avea accesul la studii elaborate în privința manierelor. Există în fiecare dintre noi un al șaselea simț care „ne traduce” limbajul corpului și aspectul general al unei persoane. Cred cu tărie că acest simț este bunul-simț, conștiința nealterată a fiecăruia dintre noi.

Un exemplu în acest sens ar fi limbajul corpului, adică gesturile noastre zilnice. El transmite interlocutorilor informații privind sentimentele și gândurile noastre, ele fiind responsabile de atitudinea sau ținuta noastră exterioară. Formele de manifestare ale limbajului corpului sunt: ținuta, gestica, mimica și vorbirea. Pentru a studia mesajele care ne deconspiră vă recomand cartea Limbajul corpului de Claudia Schäfer. Astfel veți putea învăța să interpretați gesturile și să vă auto-corectați.

Dacă ești un dansator, ai urmat cursuri de balet sau gimnastică, cu siguranță că grația în mișcarea corpului este remarcabilă. Dacă părinții dau dovadă de o grație în mișcări, cu siguranță că și copiii vor imita aceste gesturi.

Eunice Leong Tan, autoarea cărților Secretele Eleganței, Femeia elegantă și Cum să devii o femeie de cea mai rafinată clasă, organizează pașii către conduită în câteva secțiuni:

Expresivitatea: „materializarea” gândului pe față. Este o formă de acțiune. Vorbește despre expresiile faciale, gesturi, mers, mișcări ale brațelor. Este important să creem un echilibru al minții care să transmită o expresie frumoasă și armonioasă a feței. Avem nevoie de autoanaliză și autocorecție. În timp, prin exerciții ne vom putea controla și deveni naturali în expresivitatea noastră.
Manierele și eticheta: înțelegând ideea de bază pe care eticheta și codul bunelor maniere îl transmit vom ajunge ca viața să ne fie guvernată de către aceste reguli de politețe. Este important să știm cum să socializăm, cum să ne prezentăm, cum să fim gazde și oaspeți perfecți, când să ne cerem scuze și când NU trebuie să o facem, în general cum să ne comportăm astfel încât să-i facem pe cei din jur să se simtă bine. Întotdeauna trebuie să ținem seama de sentimentele celorlalți.
Îmbrăcămintea potrivită situației te face relaxat și îți dă sentimentul că ești piesa potrivită într-un puzzle. Lecțiile de stil pot fi urmate cu succes căutând cursuri specializate sau cumpărând cărți care ne învață cum să ne îmbrăcăm potrivit vârstei și fiecărei situații.
Postura: înseamnă balanța dintre cum vorbești și cum te poziționezi. Trebuie să existe o grație în tot aspectul tău, în felul cum gesticulezi când vorbești, în felul cum stai pe o canapea, ținuta dreaptă a spatelui, privirea încrezătoare dar, nu superioară, un echilibru între rigiditate și naturalețe. O postură potrivită te pot face să arăți mai înalt și mai slab și, de asemenea, mai încrezător și pozitiv.
Mersul: trebuie să fie caracterizat prin grație și libertate. Nu trebuie să fie prea încet sau prea repede, prea sacadat, sau fără un scop. Ține capul sus, spatele drept, și trage umerii în spate. Arcuirea spatelui nu a fost niciodată estetică; denotă neîncrederea, delăsarea și un caracter pesimist.
Statul pe scaun: Femeile ar trebui să-și țină genunchii lipiți și gleznele încrucișate. Statul cu picioarele depărtate așa cum sunt obișnuiți unii bărbați să o facă nu este deloc feminin și grațios. Atunci când poartă rochie sau fustă, ele trebuie obligatoriu să stea picior peste picior! Există și aici o artă în a ține picioarele în mod elegant – în funcție de piciorul care stă dedesubt, se alege partea în care orientăm ambele picioare, astfel încât să creeze impresia de alungire. Bărbații ar trebui să evite statul cu picioarele într-un mod excesiv de depărtate, să nu bată din picioare, și nici să le legene repetitiv în sus și în jos, conform publicațiilor de etichetă modernă Debrett’s.
Conduita socială: nu trebuie sa fim pe fugă niciodată. O doamnă sau un domn nu trebuie sa alerge niciodată după un autobuz ci să meargă; mai bine își organizează timpul pentru a ajunge înainte cu câteva minute. Încrederea în sine este o calitate care trebuie dezvoltată. Șarmul unui bărbat ajută și în viața personală dar, și într-un mediu de afaceri. Pentru a avea încredere în propriile forțe trebuie cultivat un set de abilități rafinate: deprinderea regulilor de bune maniere, dicție, o gramatică corectă, eleganță în discurs și arta conversației atunci când socializăm.