Ce este un gentleman?

A fi un gentleman este un țel care merită. – Orlando Bloom

Am început cu acest citat pentru a sublinia importanța acestei caracteristici a unui bărbat, atât de mult dorită de către toate doamnele… Un bărbat adevărat trebuie să fie un gentleman. Dar ce înseamnă mai exact A fi un gentleman?

gentleman

Origine

Termenul gentleman își are originea în engleza medievală, între 1225-1275, (în sensul „om de naștere nobilă”): de la blând + om, traducândă-se gentilz hom în franceza veche. În termenul ulterior, noțiunea a denotat un bărbat dintr-o familie bună (mai ales unul îndreptățit la o stemă), dar nu și al nobilimii. (sursa)

Gentleman este compus din cuvintele gentle + man, semnificând un bărbat gentil (blând). A fi gentil se referă la a fi amabil, politicos, curtenitor, drăguț, la a ști să te faci plăcut. Termenul de proveniență latină, gentilis, a fost inițial tradus în documentele englezo-latine ca generosus, conform Enciclopedia Britanica. Semnificația cuvântului gentil semnifica la origine un anumit status social, și a fost foarte devreme asociat cu standardul manierelor care derivă din acel statut. Astfel, un gentleman trebuie să însușească „acel respect de sine și rafinament intelectual care se manifestă în maniere nestratite și delicate”.

„Într-un alt sens, a fi un domn înseamnă a trata pe alții, mai ales pe femei, într-o manieră respectuoasă și fără a avantaja sau a împinge pe alții să facă lucruri pe care nu doresc să le facă.”(sursa)

Dictionary.com ne oferă o descriere a unui gentleman: un bărbat civilizat, educat, sensibil sau manierat.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române din 2009, un gentleman reprezintă un „bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins.” O altă descriere o găsim în Dicționarul de Neologisme, 1986 care, prezintă următoarea semnificație pentru termenul gentleman: „Om cu maniere alese și cu caracter frumos.” Și NODEX, 2002 ne vine în ajutor cu o altă definiție: „Persoană care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom.”

Așadar, conform dicționarului, pentru ca un bărbat să fie considerat un gentleman, acesta trebuie să fie foarte atent la manierele sale, să cunoască regulile de etichetă și să fie un om cu un caracter deosebit.

Un gentleman, în concepția modernă trebuie să fie amabil cu toată lumea, să știe să se comporte în orice situație astfel încât să lase o impresie bună. Un gentleman are cunoștințe în ceea ce privește codul vestimentar și protocolul. Dar un gentleman trebuie să fie mai mult decât să știe în ce parte a farfuriei stă o furculiță sau ce să facă dacă aceasta cade jos la restaurant. El trebuie să fie atent mai mult la caracterul său și anume la respectul față de sine și față de ceilalți. Să pună preț pe demnitate înainte de orice, pe stăpânirea de sine în situații critice.

Un domn trebuie să fie prietenos, independent și loial. Înțelege situațiile când prezența sa este inutilă sau dimpotrivă, când trebuie să ia atitudine. El știe că nu agresivitatea îl face bărbat ci, mai degrabă, înțelepciunea cu care reacționează atunci când este provocat. Are o permanentă orientare către a fi just în situațiile de zi cu zi. Pentru el dreptatea este mai importantă decât a avea dreptate. Și a recunoaște că a greșit face dintr-un bărbat obișnuit un domn.

Un adevărat bărbat nu dezvăluie problemele familiale și știe să țină un secret. Nu se laudă și nu încearcă să atragă cu orice preț atenția asupra lui pentru că, știe că astfel ar deveni penibil. Este respectuos față de toată lumea, indiferent de poziția socială, religie, rasă, gen sau orientări politice. Este la curent cu ce se întâmplă în lume și încearcă să găsească soluții și, chiar să se implice atât cât îi este posibil pentru a lăsa, acolo pe unde a trecut, lumea putin mai bună.

Un gentleman este un bărbat independent, echilibrat care dă dovadă prin viața pe care o are, că poate fi considerat un model demn de urmat. Dar, pentru aceasta este nevoie de educație și de un real interes în a deveni cea mai bună variantă a sa…

Voi, dragi bărbați, ce țel v-ați propus pentru anul viitor?

 

Sursa foto Pinterest

Autor: Mihaela Dumitrache-Katsouraki

Reclame

Bune maniere pentru copii: Întreruperile

Atunci când purtăm o discuție cu cineva, întreruperile pot fi extrem de deranjante. Copiii nu înțeleg acest lucru și de cele mai multe ori ne trezim cu cei mici trăgându-ne de haine, înghiontindu-ne, țipând sau strigându-ne pe nume pentru a ne atrage atenția asupra lor.

cum sa inveti copilul sa nu te mai intrerupa

Rolul nostru ca adulți este să educăm copiii, încă de la vârste fragede. În prima copilărie, bazele unui comportament manierat sunt mai ușor de asimilat și ajută la formarea viitorului adolescent. Astfel, noi trebuie să le explicăm celor mici că, nu este frumos să întrerupă adulții atunci când aceștia discută deoarece, se crează sentimente de frustrare. Stabiliți o regulă clară: atunci când sună telefonul nu vă vor întrerupe și nici nu vor face gălăgie în jurul vostru. Amintiți-vă că ei aplică mai ușor regulile prin joc.

Cel mai bine este să stabilim împreună cu copiii un indiciu comun, care să ne dea de înțeles nouă ca adulți că este cu adevărat nevoie să întrerupem discuția. De exemplu, o strângere de mână poate fi un semnal între voi doi că acesta vrea sa-ți comunice ceva cu adevărat important, iar dumnevoastră veți strânge mâna micuțului ca răspuns că ați înțeles mesajul acestuia și îi veți acorda atenție imediat ce subiectul discutat se încheie. Puteți recurge la orice altă înțelegere între voi care credeți că ar da rezultate în funcție și de preferințele copilului. O atingere pe umăr sau o gâdilitură în palmă pot fi idei bune de aplicat atunci când micuții au nevoie de ajutorul vostru.

Unui copil trebuie explicată diferența dintre o urgență și o dorință, care nu necesită imediată acțiune din partea noastră. Adică, una e să ardă casa și alta e să vă ceară vreun obiect la care avea oricum acces și singur. Învățați-l să spună scuză-mă/scuzați-mă atunci când dorește să comunice ceva.

Dacă copilul dumneavoastră este ceva mai mare și merge deja la școală de ceva timp, învățați-l să nu întrerupă colegii sau prietenii când își expun ideile. De asemenea, explicați-i că nu este frumos ca atunci când se află într-un grup de prieteni și altcineva vorbește, nu trebuie să înceapă în paralel o altă discuție cu colegul de lângă el.

 

Foto credit

Bibliografie:

  1. Bunele maniere pentru copii in 365 de zile de Sheryl Eberly și Caroline Eberly, Editura Corint, 2011
  2.  https://livingmontessorinow.com/how-to-manage-interruptions-in-your-montessori-classroom-or-homeschool/

 

Autor: Mihaela Dumitrache-Katsouraki

Bunele maniere la bibliotecă

O bibliotecă este un loc bun pentru a te duce atunci când te simți nefericit pentru că, acolo, într-o carte, poți găsi încurajare și alinare. O bibliotecă este un loc bun pentru a merge atunci când te simți confuz și indecis, pentru că acolo, într-o carte, poți găsi răspuns la întrebările tale. – E. B. White

Biblioteca este locul înspre care ne îndreptăm atunci când dorim să ne îmbogățim cunoștințele într-un anumit domeniu. Este un loc fascinant, plin de cărți care așteaptă să le citim povestea. Biblioteca impune respect celor care-i calcă pragul deoarece valoarea sa este greu de descris în cuvinte. Este important să cunoaștem regulile de bună purtare atunci când ne îndreptăm către o astfel de instituție pentru a nu lăsa o impresie proastă librarilor și vizitatorilor care se află în clădire.

librarie

Fiecare bibliotecă are un regulament de funcționare sau un set de reguli afișate. Adresați-vă bibliotecarului sau angajatului de la intrare pentru a vă lămuri, încă de la început, cu este permis și ce este nepermis să faceți. De cele mai multe ori vă este necesar un permis de acces sau legitimație care este valabilă o anumită perioadă de timp. Fiți politicoși cu angajații și răbdători pentru că, nu uitați, ei sunt acolo pentru a vă ajuta.

Într-o bibliotecă tăcerea e de aur! Cititorii au nevoie de liniște pentru a se putea concentra, de aceea, atunci când ne aflăm într-o bibliotecă, prima regulă este să ne facem prezența cât mai imperceptibilă cu putință. Telefoanele se vor seta pe modul silențios iar, discuțiile, șușotelile și răsetele nu își au rostul aici. Dacă nu vă descurcați cu ceva, apelați la angajații instituției în cel mai discret și gentil mod posibil. Dacă pantofii dumneavoastră fac zgomot, aveți grijă să călcați ușor.

Cărțile îți deschid și îți lărgesc mintea, te fac mai puternic decât orice altceva. – William Feather

Dacă vă așezați la o masă, păstrați-vă lucrurile personale în ordine, astfel încât să nu ocupe toată masa. Curiozitatea față de preferințele vecinului este de prost gust și un semn că nu sunteți foarte bine crescut.

În bibliotecă nu se mănâncă, cu excepția bomboanelor sau a batoanelor de ciocolată (în general mâncare uscată)! Dacă doriți să vă destindeți recomandarea experților în etichetă este să ieșiți afară și să vă întoarceți mai târziu. De asemenea, nu vom lăsa în urma noastră foi aruncate, pixuri, ambalaje ci le vom arunca la gunoi.

Nu mutați piese de mobilier decât cu acordul angajaților. Nu vă așezați pe mese.

O regulă importantă privitoare la eticheta cărților dar și o dovadă de respect față de cărți și față de bibliotecă este să nu facem adnotări, sublinieri sau comentarii în cuprinsul cărților, cu atât mai urât ar fi să rupem foi din ele. Luați notițe pe un caiet separat sau faceți fotocopii dacă vă este permis. După ce ați terminat de citit puneți cărțile la loc, exact de unde le-ați luat sau rugați un angajat să vă ajute pentru a nu le amesteca pe raft.  Dacă nu vă amintiți exact ce să faceți, lăsați-le pe masă. Dacă împrumutați cărți, returnați-le la timp!

 

Sursă foto

Bibliografie:

  1. Bunele maniere – enciclopedie de stil, eleganță și savoir-vivre de Sabine Denuelle, Editura Larousse, 2016, pag. 286-287
  2. Good manners and etiquette

Autor: Mihaela Dumitrache-Katsouraki